Azi ne-am făcut timp și i-am întrebat cum se descurcă. De ce mai au nevoie. Cum e pentru ei perioada asta când nu au nimic de lucru nici bani puși deoparte. Cum își drămuiesc „averea” primită și unde ar fi rost de ajustări.

In multe cazuri a fost nevoie să insistăm. Erau recunoscători că se numără printre norocoșii care primesc ajutor săptămânal.

De fapt, ne era tare dor de ei. Să îi întrebăm de sănătate, să le știm fricile, să știe că nu ne-am baricadat și lăuntric in spatele măstilor.

Și lor le-am strecurat câteva în pachete. Suntem în aceeași barcă. Avem aceleași frici. Aceleași nevoi. Soluțiile sunt inegale.

Pe noi ne-a bucurat întâlnirea. Soarele. Inimile lor. Revenim cu feedback-ul.

Mulțumim!

Împreună înmulțim bucuria!