Trăim probabil vremuri istorice. Din care se vor țese legende. În care unii mai pot să își pună încă bruma adunată la adăpost sau să o investească în baxuri de faină, ulei și alte lucruri care trebuie pentru supraviețuire.

Acolo la sat însă lucrurile par să fie liniare. Sunt obișnuiți de mai demult cu lipsa, cu sărăcia, cu a nu avea. Mereu și-au pus nădejdea în bunătatea oamenilor sau în ceea ce puteau să cultive pe lângă casă, daca aveau o brumă de pământ. Nu și-au fost niciodată proprii stăpâni. Au stat la mila cerului și a oamenilor care înțelegeau ce înseamnă să nu ai, să depinzi de. Nu știm dacă sunt săraci cu duhul sau doar oameni învățați cu greul. Care în vremuri de restriște, singură, SOLIDARITATEA, i-a mai putut salva.

De 6 ani tot învățăm ce înseamnă acest cuvânt, SOLIDARITATE. Un exercițiu de fiecare zi care a făcut toată minunea asta posibilă. În care fiecare a găsit calea de a se dărui celor și mai încercați decât ei. Este tentant să cazi pradă panicii. Să lași anxietatea să te cuprindă. Să simți respirația rece a izolării în ceafă. Însă știm că mai ales în astfel de timpuri se scriu cele mai neașteptate povești de generozitate. Oameni dispuși să vină în întâmpinarea celorlalți chiar dacă e mai greu decât pe timp de belșug.

Voi ne-ați învățat să avem încredere. În oameni. În minuni care sunt posibile. În soluții care se găsesc întotdeauna. ÎMPREUNĂ.

Mulțumim!

Împreună înmulțim bucuria!