Deschidem multe uși în drumurile noastre. Și inimi. Le spunem celor pe care îi întâlnim că nu sunt singurii care ne primesc. Le povestim despre cei care nu au șansa de a avea o ușă care să li se deschidă. Despre cei care nu au lumină sau au copii mulți.

Doamna Maria știe ce e greul. Vine dintr-o familie cu mulți „copchii” și are o inimă mare. Când i-am povestit de centrul oamenilor străzii pe care îl avem, din lucrurile ei bune nu ne-a lăsat să plecăm fără ceva pentru cei mai necăjiti decât ea: ceva dulciuri și șosete noi. Să își acopere picioarele umblate.

Oameni care se revarsă prin fiecare gest pe care îl fac. Florile au fost pentru noi. La ea în grădina abia încep să crească. A fost bucuroasă că i-am trecut pragul. Iar noi, că am întâlnit-o. Că ne-am întâlnit cu banul văduvei. Sau mai bine zis, cu inima ei. În urma unor astfel de gesturi lumea noastră nu poate fi decât plină de bucurie că mai există astfel de oameni. De la ei primim întotdeauna cu mult mai mult decât le putem noi oferi. Vă mulțumim că faceți astfel de întâlniri posibile!