Din când în când e bună și creativitatea la ceva. Și cu atât mai mult când vine vorba despe dinamica mișcării. Ca de exemplu, există câteva unelte magice prin care munca de la câmp, rânitul animalelor sau căratul apei de la fântână pot fi înlocuite, măcar pentru o oră, cu joaca. Este nevoie de o minge și-un fileu, la care copiii din Veneția nici măcar nu îndrăzneau să viseze.

Cinci mingi de baschet, cinci de fotbal, cateva de volei, corzi de sărit ori câteva jaloane și ora este gata. Atât le-a trebuit copiilor de la Veneția ca mișcarea lor, cea de toate zilele, să se transforme într-o adevărată oră de sport. Mai precis, într-o bucurie de nedescris. Apoi într-o echipă. Și mai apoi în lucrurile pe care le înveți, vrei nu vrei, din interacțiunea cu ceilalți.Acum, când niciodată nu e prea târziu, au fost înlocuite “regulile jocului” de-a sportul datorită inimilor care se gândesc la toate.

Fondurile erau mereu insuficiente, sportul pus întotdeauna pe ultimul loc. De asta, de fiecare dată profesoara avea cu ea “trusa de salvare”: câteva corzi înghesuite într-un rucsac, o minge de volei și poarta școlii folosită drept fileu. Măcar de nu ar fi fost panta care îi ținea mereu într-o alergătură după minge. O sală de clasă le servește drept sală de sport atunci când afară e prea frig. Sau plouă, ninge și bate vântul. Însă câteva unelte minuni sunt în stare să le arate că și pentru ei există joacă. Că și pentru ei se mai găsesc frânturi de copilărie.

Bucuria asta toată a fost dăruita de inimi cu viziune. O viziune care a putut cuprinde nevoia lor de a se mișca altfel. Oameni care știu să se se uite la formarea lor pe termen lung.

Oameni-Bucurie, mulțumim!

Împreună înmulțim bucuria!