“Astăzi nu pot veni. Nu am bani de autobuz.”
Când nu mai ai bani nici pentru drumul până la omul care încearcă să te ajute, sărăcia îți ia din nădejde. Iar uneori, SĂNĂTATEA înseamnă șansa de a ajunge la omul care te ajută să nu renunți. Colega noastra, Elena, psiholog la Fundatia Bucuria Darului, a hotărât că ședința de psihoterapie va avea loc online. Pentru că cel mai important lucru nu este locul în care se desfășoară terapia, ci faptul că omul nu rămane singur în lupta cu propriile neputințe.
Așa a început revenirea doamnei C. Cu ani în urmă plecase în străinătate. Zece ani de muncă, cu gândul că își construiește un viitor. Când s-a întors în România, aproape tot ceea ce strânsese munca ei fusese risipită de familie. Relația cu copiii era frântă. Ajunsese să depindă de ajutorul comunității pentru a merge mai departe. Între timp, corpul începuse să spună ceea ce sufletul încercase ani întregi să ascundă. Kilogram după kilogram s-a instalat obezitatea. Apoi diabetul. După aceea, o boală autoimună. Dar nici acestea nu erau cele mai grele. Cel mai greu era că nu mai vedea niciun motiv pentru care să lupte.
De multe ori credem că oamenii au nevoie doar de hrană. Și au. Nimeni nu poate construi ceva pe stomacul gol. Hrana este temelia, primul pas. Fără ea, toate celelalte devin aproape imposibile. Dar, după ce foamea se liniștește, începe o altă luptă. Una pe care nu o vede aproape nimeni: lupta cu propriile gânduri. Cu rușinea. Cu vina. Cu convingerea că nu mai valorezi nimic. Acolo începe munca din cabinetul nostru de psihologie. Primele ședințe sunt, de cele mai multe ori, cele mai grele pentru omul care cere ajutor. Trebuie să se întâlnească, poate pentru prima dată după zeci de ani, cu propriile răni, cu amintiri pe care le-a îngropat adânc, cu copilul care nu s-a simțit niciodată suficient și cu adultul care a ajuns să creadă că toate eșecurile îl definesc.
Nu există scurtături, nici soluții magice. Există doar răbdare, zeci de conversații, momente în care omul plânge. Momente în care tace. Momente în care e mult de dus. Însă, în cabinetul nostru de psihologie, există cineva care rămâne acolo și îi spune, de fiecare dată: „Mai încercăm încă o dată.” Psihologul nu merge înaintea pacientului și nici nu îl împinge din spate. Merge în ritmul inimii lui. Uneori face pași mici. Alteori se oprește. Dar nu îl lasă să se piardă din nou în hățișul propriilor convingeri.
Încet, lucrurile au început să se schimbe. Doamna C. a reușit să obțină venitul minim garantat. Mai târziu, pensia de boală. A început să privească altfel propriul trecut. Să înțeleagă că ceea ce i s-a întâmplat nu este tot ceea ce este și să își recapete, puțin câte puțin, stima de sine. Pentru cei din jur poate părea puțin. Pentru un om care nu mai credea că are vreun loc în lume, este începutul unei vieți noi. Acesta este motivul pentru care, la Fundația Bucuria Darului, SĂNĂTATEA înseamnă pe lângă medicamente, consultații sau tratamente stomatologice și vindecarea rănilor care nu se văd. Înseamnă să existe cineva care să răspundă atunci când un om spune, printr-un mesaj de șase cuvinte: „Nu am bani de autobuz.”, „Nu-i nimic. Găsim o cale.”
În fiecare an, sute de oameni ajung la fundație după ce viața i-a învățat că nu mai merită ajutați. Noi credem că fiecare om merită încă o șansă. Dar această șansă există doar datorită oamenilor care aleg să fie alături de noi. Uneori, o donație nu susține doar o ședință de terapie, ci primul pas prin care un om începe, din nou, să creadă că viața lui merită trăită.
Mulțumim!
Împreună înmulțim bucuria!