Ei miros a altfel de tămâie. Au o scară a succesului inversată. Fiecare zi în care supraviețuiesc e un câștig. Fiecare râs din toată inima e tot ce le-a mai rămas din adâncul amarului. Iar fiecare strigăt după ajutor, poate să fie ultima sforțare de luptă. E greu să cuantifici succesul „rataților”. A celor care nu au nici diplome, nici funcții, nici case. Ba chiar așteaptă un blid de mâncare. Și, când puterea îi lasă, o cer.
Însă la noi vin oameni care își lăsă mândria deoparte și spun că nu mai pot. Că niciodată nu s-au gândit că vor ajunge aici, însă nu vor să depună armele. Alimentele primite în fiecare săptămână și porțiile de mâncare sunt borna lor. De pe o zi pe alta își trag puterile din fiecare gest de generozitate care le șoptește că nu e totul pierdut. Că merită să mai încerce o zi să se bucure, să mulțumească și să nu renunțe.
La noi la fundație gesturile mici devin mari. Iar încrederea în om, restaurată. Pentru că dincolo de mâncare, cel mai foame le este de înțelegere, de dragoste și de cineva căruia să îi pese că îi e greu. Aici se restaurează normalitatea și e picurată dragostea voastră în fiecare porție, in fiecare pachet dăruit.
Mulțumim!
Împreună înmulțim bucuria!