Unele povești încep cu a fost odată. Într-un trecut nu tocmai îndepărtat, o doamnă văduvă crește 4 copii. Așa cum poate, singură și fără sprijin. Ea spune că doar Bunul Dumnezeu, singurul, a fost cel care i-a înmulțit însutit puținul în care se zbătea. Copiii s-au crescut unii pe alții, acum sunt toți la casele lor.
Intre timp, doamna noastră a devenit o bunică veritabilă. Anul trecut, statul roman și-a venit în fire iar pensia de veteran pe care o primea în valoare de zeci de lei au transformat-o în sute. Mai exact în 700 și ceva. Bunica noastră, a cărui nume a vrut să rămână anonim, zeci de ani a avut doar pensia de drept, puțină, de CAP. Cu care s-a descurcat. Din care i-a mai rămas și de făcut bine.
“Binele” căzut din cer -cum zice ea- a vrut să îl dăruiască celor care se lupta pentru supraviețuire. Știe ce înseamnă să nu ai și cineva să iți întindă o mână de ajutor. Mai ales atunci când ești la anaghie.
Din vreme în vreme ne trece pragul și lasă câte 1500 de lei. Banul văduvei, banul omului care își drămuiește propriul cer încă de aici, de pe pământ. Inimi care clădesc povestea noastră de 6 ani.
Rămânem recunoscători! Mulțumim!
Împreună înmulțim bucuria!