În situațiile de criză se recunoaște cel mai bine unitatea familiei. Iar peste familia lor au trecut multe. Cea mai importantă avuție sunt cei șapte copii frumoși și ascultători. Plus o iubire care pare să crească de la o zi la alta.
Timpul pentru pregătire a fost scurt, pregătirile intense și buna lor cuviință peste măsură. Suflete care știu să se mulțumească cu puțin, nu îndrăznesc să ceară și nu vor să fie povară.
S-au aranjat toate cu ajutorul oamenilor care și-au rupt din timpul lor să ne ajute să facem cununia posibilă.Au mers la cumpărături pentru ei, i-au luat de acasă, i-au dus la starea civilă și au venit să le ureze casă de piatră.
Oameni rotițe care fac posibil un alt sistem. Nu paralel ci congruent cu viețile lor pline de griji. Prezența care face ca lucrurile să se urnească într-o direcție bună.
Mulțumim pentru timp sprijin și gândurile voastre bune. Fără ele această minune nu ar fi fost posibilă în viețile lor.
De azi, vă prezentăm familia Iacob. Unită în sfârșit sub același nume!
Mulțumim!
Împreună înmulțim bucuria!
– !
În viața ei prioritatea numărul unu au fost copii. Educația lor. Să stie că în lipsa. Copii au venit unul după altul. Șapte la număr.
Rămasă orfană de tată la vârsta de 16 ani, dată afara din propria casă, cu o mamă pierduta la puțini ani după, viața I s-a transformat într-o cursă cu obstacole care se întreceau în intensitate. Rămasă într-o luptă pentru un petec de pământ și un colț din casa care i s-ar fi cuveni a trebuit să își caute cuib pentru minunile din viața ei.
O chirie într-un cartier mărginaș și nu prea bine famat. Aici și-a învățat copiii despre responsabilitate și că spațiul în care stau zi de zi trebuie să fie mereu curat. Căsătoria au tot amânat-o de pe un an pe altul. Mereu apărea câte ceva: de plătit chiria, de obținut încă o cameră, de amenajat ce primiseră, de cumpărat lemne, de îmbrăcat și trimis copiii la școala.
Cu un singur salariu economiile nu există. Iar durerea de a nu forma o familie și în acte a rămas cuibărită adânc în inima ei. Așa că și-au luat inima în dinți și ne-au cerut ajutorul. Cununia civilă este miercuri. Adică poimâine. Iar mireasa nu are rochie (1.70 m înălțime) nici pantofi (38). Și poate că nu ar strica și un sacou pentru frigul primăvăratic.
Deci dacă are cineva de împrumutat o rochiță pentru unul dintre cele mai importante momente din viață Anei așteptăm vesti. Cât de repede!
Mulțumim!
Împreună înmulțim bucuria!
PS: Nunta civilă are loc tocmai acum din cauza unor încurcături cu actele, adeverințele medicale și toate cele. Nunta religioasa va fi după Paște.