Ne uitam la preșcolarii din sate cum își priveau ghiozdanele ca pe niște comori. Încă mici, încă fâstâciți, dar cu o mândrie care îți străpungea pieptul: „Gata, și noi suntem școlari!”. De obicei, îi vedem pe cei mai mari, pe cei care știu deja ce înseamnă catalog, oră de mate, stilou pierdut.
Dar azi, cei mici au intrat în scenă. Cu pas repezit, ca atunci când îți tremură genunchii, dar nu te oprești.56 de ghiozdane. În spatele lor, oameni care au înțeles cât de mare e „primul rucsac”: @InteractKronstadt, CTC STORE și @BicRomania. Cu un ghiozdan în spate, lumea începe să te ia în serios. Parcă și asfaltul te primește altfel. I-am văzut cum se luminau, cum trăgeau fermoarul de probă, cum își imaginau că ascund acolo secrete și vise. Era ca un ritual. La fel de puternic ca atunci când legi borcanele cu castraveți cu mamaia – știi că de acolo începe toamna.
La fel și aici: de la un ghiozdan începe școala. Viața. Viitorul. Și am simțit toți că da, azi nu am dăruit doar ghiozdane. Am dăruit începuturi.
Mulțumim!
Împreună înmulțim bucuria!