Nu a fost deloc ușor să îi adunăm în cuib. Să îi facem să înțeleagă că educația nu e numai despre teme, reguli, țipete ori despre ce nu sunt ei în stare să facă atunci când nu au loc, sunt obosiți și nu e nimeni care să le spună o vorbă bună de încurajare.
Pentru că educația înseamnă și drag și relaționare și înțelegere și încurajare și echipă. Nu e doar despre ce nu sunt în stare sa facă ci, mai ales, despre lucrurile la care sunt foarte buni. Și ca ei să se poată vedea buni, capabili și cu nimic mai prejos decât restul lumii, trebuie să fie măcar un singur om care să îi vadă cu aceeași ochi. Care să creadă în ei și să îi facă să dea ce e mai bun.
Simona și Loredana sunt oamenii care îi încurajează și le fac cunoștință cu educația care îi ridică și pentru care vin de drag la căsuță și de dragul căreia, *mulți dintre ei*, nu mai abandonează școala. Pentru că de aici pleacă *mai* pregătiți. Plini de încredere. Cu rezultate *mai bune* la final. Pentru că educația este despre viața lor schimbată la 180 de grade. Despre cum înfloresc, râd cu toată inima și lasă în spate rușinea de a greși sau frica de a fi certați. De la câțiva, am ajuns la 30 de copii care vin la Căsuța Educației în doar un an.
Pentru că educația e ca o dospitură care îi crește în toate dimensiunile. În rezultatele de la sfârșit de an, în ochii profesorilor, în bucuria părinților și în inimile noastre. De ziua educației învățăm cum să creștem împreună.
Mulțumim!
Împreună înmulțim bucuria!