Sunt unele vieți care li se așează în liniște. Fără fast. Dar cu multă recunoștință în tolbă. Doamna L. a avut un parcurs pe care nu l-ar fi putut anticipa niciodată. Lector universitar, cu o familie și un logodnic, a ajuns să aibă nevoie de ajutor atunci când era jos. De o masă caldă, atunci când chiria era peste puterile ei, de o dantură care să îi permită o viață normală și să mănânce orice.
Toate încununate de recunoștință pentru oamenii care au sprijinit-o doi ani până când a reușit să obțină un loc la cămin și pensia de drept.Într-un ocean de suferință, picăturile de generozitate salvează un om. Îl ridică, din deznădejdea de a se confrunta singur cu problemele, la încrederea că nici o situație nu e fără rezolvare. Și dacă vă întreabă cineva ce faceți voi când ajutați la fundației, spuneți cu încredere că salvați vieți.
Mulțumim!
Împreună înmulțim bucuria!