Uneori stă la masa din colț, cea de lângă geam. Mănâncă încet, cu bucățile de pâine rupte mărunt și așezate atent pe marginea farfuriei, de parcă cineva l-ar putea certa că risipește.
Din când în când ridică privirea și mai spune câte ceva. Despre vreme. Despre un câine pe care l-a avut cândva. Despre nimic și despre toate. Până aici, ai putea spune că este un om ca oricare altul. Și chiar este. Doar că, după ce termină masa, îl vezi ieșind afară, rezemat de gard, trăgând dintr-o pungă cu prenadez.
Și atunci, în minte, omul dispare. Rămâne doar eticheta: „dr 0 g at”, „b 0 schetar”, „o m pierdut”.
Nimeni nu se naște cu o pungă de pr3nadez în mână. Cu mult înainte de pungă a fost copilul care a adormit prea multe nopți flămând, care a învățat să se ferească de pumni înainte să învețe tabla înmulțirii și a crescut într-o casă în care s-a strigat atât de mult, încât liniștea a devenit ceva străin.
Cercetările spun ceea ce strada ne arată în fiecare zi: trauma, a b u zul, neglijarea, s ă r ă c i a și lipsa unui cămin stabil cresc semnificativ riscul d3pendenței. Nu pentru că oamenii ar fi slabi, ci pentru că durerea caută întotdeauna o ieșire. Iar strada adună durerile ca un magnet: frig peste foame peste singurătate, până când, într-o zi, unii oameni descoperă că există o metodă prin care pot să nu mai simtă, măcar pentru câteva minute. Dependența vorbește rareori despre substanțe și aproape întotdeauna despre oameni care au avut cândva o mamă care îi striga la cină, o curte în care alergau, un câine, o fotografie de școală, o zi de naștere, un vis.
La Fundația Bucuria Darului încercăm să nu uităm asta, ci să vedem omul înaintea rănii. Să punem nevoia de hrană înaintea d3pendenței. Numele înaintea etichetei. Pentru că nimeni nu se vindecă prin rușin3.
.
Dar uneori un om începe să se ridice abia atunci când descoperă că încă există cineva care îl privește și vede în el mai mult decât cea mai grea alegere pe care a făcut-o vreodată.
Prin donația ta lunară ne ajuți să oferim sprijin și demnitate celor care au ajuns să creadă că nu mai sunt importanți pentru nimeni.
Îți mulțumim!
Împreună înmulțim bucuria!