Pe domnul Tibi îl știm de vreo doi ani. Ne-am împrietenit bine și de multe ori îl găsim alinându-și dorurile și singurătatea cu pick-up-ul. Un meloman fără pereche.
E bucuros de oaspeți mai mult decât de pachete, deși la cei 80 de ani are doar un ajutor social de 140 lei. A lucrat în tinerețe la negru, s-a bucurat de banii ceva mai mulți la sfârșit de lună însă bătrânețile nu și le-a luat în calcul.
Din întâmplare i-am văzut piciorul cu o rană care nu i se vindeca. Mereu cu pantalonii până în pământ, a trebuit să fie o vară toridă ca să îi vedem suferința. Bani pentru pansamente, unguente și cele trebuincioase nu se punea problema să existe. Singura „alifie” erau șervețelele din bucătărie care ii formau un „scut” contra prafului.
Azi am ajuns la el cu unguente, pansamente și ce i-a mai recomandat doctorul însă tratamentul se va întinde pe câteva luni bune. 100 de lei pentru el este o avere. Dar ne gândeam că mână de la mână îi putem face bătrânețile ceva mai ușoare.
Mulțumim!
Împreună înmulțim bucuria!