Alina și Sorin sunt cel de-al doilea echipaj care colindă partea rămasă de Brașov.
Pentru că la prânz toată lumea își așteaptă mâncarea caldă și întrevederea. Uneori suntem singurii care le trec pragul luni de zile. Singurii oameni pe care îi văd și care le mai spun povesti despre lumea de afară.
Singurătatea e la fel de zdrobitoare ca și foamea. Prezența e hrana cu care își ostoiesc inimile.
Zâmbetul, întrebarea cum mai sunt și dacă mai au nevoie de ceva. Mulți dintre bunici nu au mai ieșit de mult din casă. Iar cei apropiați sunt prea departe. Așa le devenim familie. Cei cărora își spun greutățile și care știu de ei.
O lume nevăzută care așteaptă picături de dragoste livrate la ușă. Uneori sub formă de prânz cald, alteori de pachete și de cele mai multe ori de inimi care nu le uită suferințele prin care trec.
Toate astea, datorită vouă!
Mulțumim!
Împreună înmulțim bucuria!