Singurele încălțări pe care le au.

Încălțările copiilor pe care îi întâlnim sunt singurele pe care le au. Cu ele merg la școală. Cu ele ies în curte. Cu ele aleargă, se joacă și speră să mai reziste încă o vreme. Astăzi am ajuns în Timiș. Ne așteptau cu răbdare, fără să ceară prea multe și fără să știe dacă, de data aceasta, le va veni și lor rândul la încălțăminte.

Un băiețel și-a ales cu grijă o pereche de sandale. Le-a încălțat imediat și a zâmbit larg. De astăzi, încălțările de școală rămân pentru școală, nu va mai alerga cu ele prin curte până se rup. Alți copii purtau afară papuci groși de casă, pentru că altceva nu aveau. Sandalele au venit pentru ei ca o gură de aer. La propriu. Și la figurat.

Perechile acestea de încălțăminte sunt darul unor colegi care, atunci când au auzit că niște copii ne așteaptă doar ca să poată ieși la joacă încălțați, s-au organizat și au spus: „Ne ocupăm noi.” Așa începe binele de cele mai multe ori: cu oameni care aleg să nu treacă mai departe nepăsători.Mai avem încă 158 de copii care așteaptă o pereche de încălțări, să meargă în excursii sau să prindă și ei loc în tabără.

Susține și tu Educația prin Joacă. O pereche de încălțăminte nu înseamnă doar picioare protejate mai bine. Înseamnă libertatea de a alerga, de a explora și de a fi copil fără grija că singura pereche de pantofi se va rupe.

Împreună putem transforma joaca din privilegiu în normalitate.

Împreună înmulțim bucuria!