Să vezi 16 oameni învârtind lingurile prin oale, cu aceeași concentrare cu care probabil manevrează coduri, rapoarte și prezentări la birou e un spectacol. Dar joi seara n-a fost despre business, ci despre 35 de bunici care s-au trezit cu o surpriză în farfurie: un orez negru, lucios, ca noaptea din care ies amintirile.
Chef Ionuț a condus echipa Accenture Romania prin bucătăria noastră și, undeva între tigaia încinsă și râsetele lor, s-a întâmplat ceva ce nu se mai poate șterge. Nu doar pentru bunici, ci pentru ei. Mădălina, care a fost parte din echipa care a gătit, ne-a mărturisit: „Dacă aș avea ocazia să repet experiența voluntariatului din nou aici, o voi face fără ezitare, pentru a aduce un zâmbet pe fețele celor care au nevoie să simtă apartenența. Toți merităm să ne simțim văzuți, iar lucrurile care au loc aici reușesc să facă acest lucru cu multă dedicare și muncă.”
Și adevărul e că aici nu se gătește doar mâncare. Aici legi suflete, ca atunci când legi borcanele cu castraveți în familie: fiecare știe pasul lui, fiecare râde, fiecare se uită în ochii celuilalt și știe că nu poate face asta singur. Nu pui doar sare, pui și bucurie. Accenture n-a gătit o cină, a legat noduri de emoție, simple și trainice ca sfoara de pe borcane.Dragostea nu se hrănește doar cu poezie, uneori, se hrănește și cu orez negru și cu o mână de oameni care aleg să spună: „Nu ești singur.”
Mulțumim, Accenture, pentru că ați gătit mult mai mult decât o cină. Ați gătit apartenență!
Împreună înmulțim bucuria!