Excursie de neuitat
„Cam… niciodată.” Acesta a fost răspunsul copiilor noștri din Veneția de Jos când i-am întrebat dacă sunt gata să plece. Ne uitam la ei și îi vedem cum se prefac că nu aud întrebarea. Unul mai urca o dată peretele. Altul își striga prietenul să se uite la el. O fetiță...
Citește mai mult...
Început de școală 2025
Gata, și eu sunt școlar! Azi am văzut ceva ce nu se uită ușor: copii mici, cu ghiozdane mari, trăgând de fermoare ca de o comoară, ca și cum înăuntru ar fi fost viitorul lor, nu doar rechizite.Cu ajutorul vostru am reușit să ajungem la toți copiii noștri cu rechizite....
Citește mai mult...
Omul care te ajută să nu renunți
“Astăzi nu pot veni. Nu am bani de autobuz.” Când nu mai ai bani nici pentru drumul până la omul care încearcă să te ajute, sărăcia îți ia din nădejde. Iar uneori, SĂNĂTATEA înseamnă șansa de a ajunge la omul care te ajută să nu renunți. Colega noastra, Elena, psiholog...
Citește mai mult...
Libertatea de a explora lumea
Albiș, Cobor, Codlea, Oituz și Racoș sunt sate în care locurile de muncă dispar încet. În care transportul până la serviciu fie ajunge să coste prea mult, fie nu mai este asigurat de angajator. Părinții nu își permit să plece mai departe, pentru că cineva trebuie să rămână lângă...
Citește mai mult...
Omul înaintea rănii
Uneori stă la masa din colț, cea de lângă geam. Mănâncă încet, cu bucățile de pâine rupte mărunt și așezate atent pe marginea farfuriei, de parcă cineva l-ar putea certa că risipește. Din când în când ridică privirea și mai spune câte ceva. Despre vreme. Despre un câine pe care...
Citește mai mult...
