În bucătăria noastră miroase a sărbătoare și a pâine proaspăt adusă de la brutărie. Am început să pregătim și să dăruim pachetele pentru Paște oamenilor noștri, iar în fiecare pungă am pus un efort comun, o bucată de timp din viața fiecăruia: o conservă pusă de cineva, o ciocolată adusă de altcineva, un gând bun. E un fel de zumzet care îi înconjoară pe voluntarii care, pentru câteva ore, par că au fost dintotdeauna împreună.
Au venit mulți voluntari anul acesta. Mai mulți decât ne-am așteptat. Unii pentru prima dată, cu pași puțin nesiguri, alții care deja știu unde e fiecare lucru și se apucă direct de treabă. Între replicile de uzură „mai avem ouă de vopsit?” sau „unde punem pachetele gata făcute?” se formează legătura oamenilor care vor să facă binele. E un sentiment care te duce înapoi acasă, indiferent unde e acest „acasă” pentru fiecare.
Cel mai mult ne bucură când cantina se umple nu doar de oameni care vin să primească, ci și de oameni care vin să dăruiască. E un fel de plin care nu ține de spațiu, ci de inimă, pentru că atunci când ne uităm în jur ne dăm seama că, cel puțin pentru câteva ore, lumea chiar funcționează așa cum ar trebui.Ce încercăm să facem în zilele acestea este să ținem aprins un loc în care oamenii vin unii către alții.
Datorită vouă!
Mulțumim!
Împreună înmulțim bucuria!