O vreme am încercat să facem jocuri de rol și să ne punem în locul lor. Să gustăm puțin din e greul pe care ei îl duc în fiecare zi.
Imaginația însă nu știe de frig. Nici prea multe despre judecați. Nici cum e să îți dai sănătatea pentru a-ți crește copiii aproape de una singură. Atunci devii in stare să accepți orice, chiar daca presupune cărat, ridicat, muncă de bărbat. De dragul lor îți jertfești sănătatea. E mai importantă școala lor, viața lor, viitorul lor.
Pe astea le știe doar o mamă care face schimbul 3, operată din cauza greutății, o mână de om. În schimb copiii merg la scoală, sunt îmbrăcați și li se poartă de grijă. Tatăl face și el ce poate doar că nu poate prea multe. Și aici e greu să nu intri in jocul judecății .
Ieșim din cerc atunci când inimi ca ale echipei Fortech decid să intervină. Să pună umărul și să rupă lanțul problemelor. Măcar soba să nu le mai fie o grijă iar frigul alungat din casă.
O bucurie mare între atâtea griji de dus.
Mulțumim!
Împreună înmulțim bucuria!