Ca să faci binele e nevoie de inimă largă. Să ieși în afara ta și să îl vezi pe Celălalt. Să rezonezi cu el. Să îi înțelegi neputințele și să te pui în locul lui. De multe ori într-o familie dezorganizată, cu o copilărie tristă, fără nimeni alături. Și mai apoi să știi să citești printre cuvinte. Să îți dai seama când e prea mult și când rușinea acoperă ajutorul de care cineva are nevoie.
Poate să pară ușor la prima vedere. Când nu te scufunzi în durerile lor în fiecare zi. Însă când Celălalt îți devine misiune, ai nevoie de îndrumare. De înțelegere și de un om care să te învețe să vezi. Să simți și să cântărești lucrurile așa cum trebuie. Și noi încă suntem la partea de dozaj. Nu am găsit rețeta perfectă însă de aproape 9 ani o tot căutăm. Și, vrem să punem cât mai multă inimă și cât mai puțină judecată. Să umplem cu iertare neiubirile și greșelile lor și să le dăm o șansă reală celor care vor să se ridice de unde sunt.
Avem câteva inimi instruite sa se uite direct în adânc. Care o iau în fiecare zi de la capăt cu fiecare om. De la ele vin și cer îndrumare asistenții de la facultatea de Asistență Socială. Îți trebuie multă răbdare, dedicare și dragoste ca „greul” să nu pară atât de greu.
Ca binele să poată fi dus mai departe. Suntem norocoși că avem așa oameni în echipă și că încă sunt tineri care își iau binele celuilalt drept misiune proprie. Asta e șansa noastră aici. Că vedem în fiecare zi binele pe care voi îl faceți în ascuns.
Mulțumim!
Împreună înmulțim bucuria!