Copiii din Veneția au un loc unde să meargă după școală. La mai micul nostru sediu din centrul satului. Impropriu zis sediu. Mai degrabă locul de unde se distribuie bunătatea voastră.
Aici vin să ceară ajutor la teme când li se pare prea greu, să se joace și să primească mereu ceva bun.
Lucia e mereu la datorie. Asta când nu merge în sat cu pachete or când nu pansează, la propriu, rănile cuiva.
De data asta au împletit cununi de papadii. S-au bucurat de primăvară și de ajutorul pe care știu că îl găsesc acolo la nevoie.
Sunt multe nevoi. Pe lângă cele materiale – evidente și imediate – rămân lacunele lor din educație – și școlară și comportamentală-.
Dar creștem, ușor, ușor, împreună. Datorită vouă.
Mulțumim!
