Câteodată se întâmplă să devii un fel de Dumnezeu cu d mic pentru cei cu care viața a avut un alt algoritm. Cărora le arată că sunt mici și slabi. Unde puterea lor este doar aceea de a se ridica in fiecare zi cu forța de Sisif, înghesuindu-se printre problemele care par câteodată să îi sfărâme.

Și, ca un personaj de benzi desenate, ei scăpa de fiecare dată cu bine. Mai bifează o zi în care nu au făcut maximul dar au supraviețuit. Pentru că lupta multora dintre cei de lângă noi, este să rămână în viață. Nu bucuria euforică, ci calmul de a fi trecut prin furtună cu bine. De a face tragediile mai puțin mari. De a se ridica peste situație și de a lua lucrurile așa cum sunt. Cu bune, dar mai ales cu rele.

Poveștile lor nu sunt întotdeauna basme. Sunt iertări ale zilei de ieri că nu au putut să facă mai mult. Pentru ei înșiși. Pentru copii lor,care se întâmplă să aibă câte un talent. Doar că s-au născut în Oituz, să zicem. Unde pentru a lua lecții de desen e nevoie de mult efort financiar. De drumuri. De profesor. De îndrumare. De o șansă. Oricum, și ca să meargă la liceu e un efort mare. Navetă, haine, internat.

Pe toate le știe Monika. O mamă care vrea ce e mai bine pentru copiii ei. Amândoi. Care se străduiește. Merge cu ziua sa facă menaj. Face tot ce îi stă în putință doar că acolo e o comunitate mică. Fără perspective. Fără un venit stabil pe care să te poți baza. Și totuși încearcă să îi țină pe amândoi la scoală. Cu greu și cu mari sacrificii.

Însă ei s-au învățat să ducă viața așa cum vine. Uneori își mai alina gândul că ar fi putut, poate, să aibă o altă viață. Ar. Fi. Putut. Însă, puterea lor sta în faptul că fac totul fără să scrâșnească din dinți. Că nu se compară și nu rămân în zodia nefericirii continue. Că speră în fiecare zi o șansă făcând puținul pe care se pricep să îl facă.

Iar speranța lor de mai bine vine de multe ori din exterior. De la cei care au putere mai mare de a schimba destine. Care au avut șansa unei educații, a unor familii bune și au crescut, au învățat, de s-au făcut atât de mari încât pot schimba destine.

Astăzi, datorita echipei Atos am reușit să împărțim recunoștința de a fi ales sa fie mame, bunici. Iar bucuria lor este mare oricât de mult sau de puțin ar fi darul. Pentru că, dincolo de cantitate, este faptul de a fi văzute și credința că odată cu darul primesc de fapt speranța că viața lor se poate schimba. În bine. Și asta datorită vouă.

Mulțumim!

Împreună înmulțim bucuria!