Cu toții avem felia noastră de nefericire. Pe care o tratăm sau o lăsăm acolo la dospit, până când găsim o soluție. Mai bună. Cea mai bună. Doar că soluțiile lui Csaba s-au împuținat. Au devenit din ce în ce mai mici. Agățându-se în prezent doar de speranța ca boala să nu mai avanseze.
La cei numai 40 de ani s-a luptat cu cancerul care i-a ajuns până la plămâni. Aici s-a oprit ca prin minune cu ajutorul unor medici cu inimă mare, după ce i-a afectat tot organismul.
Se străduiește să fie un om normal, să nu inspire milă. Să își ducă cu demnitate boala care i-a anulat toate visurile și l-a făcut neputincios. Într-atât de neputincios încât simpla urcare sau coborâre a scărilor până la etajul 4 îl epuizează și scoate toate apele din adâncuri. Ce înainte i se părea firesc și banal, acum a ajuns o performanță.
De supraviețuit, după zeci de RMN-uri, statul l-a lăsat cu doar 350 de lei din care se presupune că trebuie să se descurce. Întreținere, medicamente și mâncare. O matematică imposibilă.
Ne-a mărturisit că fără ajutorul nostru nu ar știi încotro. Pentru că acolo e azi, la marginea supraviețuirii.
Când i se oferă ocazia știe să trateze calculatoare, să instaleze windows-uri, să “vindece” sisteme de operare. El este unul dintre cazurile pe care dacă l-ați întâlni pe stradă nu ați bănui că are nevoie de ajutor. Care ne poate induce ușor în eroare. Poate trece neobservat. Ne-am bucurat că a avut curajul să ceară ajutor, să ne spună povestea și să se lase ajutat. Așa că dacă aveți lucruri de meșterit, sisteme de operare de instalat și alte asemenea, poate vă gândiți și la el. Orice venit în plus îl ajută să viseze la o viață normală și fără drămuire la sânge.
Mulțumim!
Împreună înmulțim bucuria!