Pentru mulți dintre oamenii fără adăpost libertatea lor e o închisoare cu zăbrele invizibile. O închisoare a neputinței, a neștiinței, a fricii și a lipsei de călăuzire.Am fost cu ei în excursie în împrejurimile Brașovului: la mănăstirea de la Sita Buzăului și la mănăstirea de la Valea Mare. Câțiva dintre ei nu au plecat niciodată din Brașov, sau, în orice caz, nu în plimbare. Cel mult au fost să își caute de muncă, de unde s-au întors cu multe dezamăgiri.
Părintele Pavel a reușit să îi adune împreună într-un autocar. Să își tolereze neputințele unii altora, să aibă răbdare unii cu alții și să se bucure de câteva momente de liniște și rugăciune. Datorită vouă au avut parte de una dintre experiențele lor pierdute și recâștigate: să meargă cu familia Bucuria Darului în plimbare.
Mulțumim!
Împreună înmulțim bucuria!