Există oameni lecții. Molipsitori. Care știu ce e greul și cum să nu se lase. Nu-și găsesc scuze ci își adună forțele să treacă de prejudecățile unei lumi întregi.
De Claudiu am dat în lupta lui pentru comunitățile în care este mediator. Voia să strângă alimente pentru că în Șercăița, Șinca Veche, Bucium și Perșani copiii au rămas fără corn și lapte, părinții fără posibilitatea de a munci iar autoritățile fără soluții.
Așa s-a pornit de unul singur să caute variante pentru a nu lăsa copiii de izbeliște. Să îi încurajeze ca să îi poată chema din nou, în septembrie, la școală. El de acolo vine și a simțit pe propria piele cum e să nu ai. Să ți se pună o stampilă și să ți se spună că nu se poate. Știe și cum e să fii nevoit să mergi la cules de cartofi când restul colegilor sunt la școală. Cum poate să ardă privirea oamenilor când ai o altă culoare sau cum e să nu îți dea nimeni nicio șansă.
Azi ne-a dinamitat toate prejudecățile. E școlit- ultimul an la o facultate deloc ușoară- inginerie, lucrează – ca să se poată susține- și e și mediator pentru comunitate. A ales să facă asta pentru că viața lui e mărturia vie că școala face diferența și vrea să dea binele mai departe.
Știți cum e când vrei să trimiți pâinea rumenindă către cei dragi, cu tot cu mirosul la pachet? Așa vi l-am trimite noi pe Claudiu. Ca sol de pace, determinare și credință în bine. Trecând el însuși prin sita unui sistem pe care a reușit să îl cucerească. Sunt modele care ne. In fața cărora ne înclinăm.
Mulțumim, Claudiu, pentru lecție și pentru tot ceea faci pentru comunitățile tale!
Împreună înmulțim bucuria!