Când doamna Rodica a ieșit la pensie, nu a vrut să stea deoparte. A simțit că binele pe care l-a lucrat o viață trebuie să meargă mai departe. Așa că, acum un an, și-a luat croșetele și andrelele, un ghem de răbdare și s-a alăturat echipei noastre de voluntari.De atunci, în fiecare marți dimineață, vine și ne oferă din timpul ei oricâte ore avem nevoie. Marțea a devenit Marțea Bucuriei Darului.
Cu fiecare ochi croșetat, cu fiecare fir împletit, Rodica nu doar că ne învață un meșteșug, ci ne arată că darurile adevărate sunt cele care se dau mai departe.Haine, fulare, obiecte croșetate – din mâinile ei ies minunății, dar cel mai prețios lucru pe care îl lasă în urmă este căldura sufletului ei. Doamnele care vin la atelier au găsit în ea nu doar un profesor, ci un prieten. Când lipsește, se simte. Pentru că oamenii ca Rodica nu sunt doar prezențe, sunt adevarate legături între inimi. Doamna Rodica, vă mulțumim că ne-ați ales!
Pentru dumneavoastră, binele nu are vârstă. Și asta ne inspiră pe toți.
Împreună înmulțim bucuria!