În fiecare an, de Paște, deținuții Penitenciarului Codlea ne donează pâinea din Săptămâna Mare. Oameni pe care societatea i-a pus într-o categorie clară, definitivă, aleg să iasă din ea printr-un gest simplu și greu în același timp.
Pâinea lor ajunge la oameni care duc alte feluri de lipsuri, mai puțin vizibile, dar la fel de apăsătoare. La oameni care nu sunt închiși între ziduri, dar sunt prinși în datorii, în boală, în singurătate sau în grija zilei de mâine. Și, fără să se cunoască, fără să se vadă, cele două lumi se ating printr-un gest care nu are nevoie de traducere.
Pentru că foamea, nevoia și dorința de a conta pentru cineva se recunosc chiar și pentru o clipă.În spatele fiecărei bucăți de pâine stă o luptă pe care nu o vedem: între ego și generozitate, între lipsă și dăruire, între cine ai fost și cine ai putea să fii. Și, de fiecare dată, cineva alege să fie mai mult decât trecutul lui.
Poate că despre asta e sărbătoarea Paștelui: despre cum, fără să ne dăm seama, învățăm unii de la alții să fim din nou oameni.
Mulțumim!
Împreună înmulțim bucuria!