Sunt oameni care luminează în întuneric. Chiar și în cele mai ascunse unghere, acoperiți de greutăți. Nu e ușor să ai patru copii și să fii mamă singură. Să îți păstrezi mintea și inima întreagă. Să nu cauți vinovați ci să îți vezi de copiii tăi. Să fie curat în cele două cămăruțe. Să îți ferești copiii de foame și să îi ai pe cât se poate de spălați.
Cu foamea nu se negociază. Asta a învățat de când i-a avut pe cei mici. O întâlnise și ea înainte să plece prea devreme de acasă. Doar că dragostea pentru ei i-a dat putere să lupte. Din patru alocații plătește chiria, aproape jumătate din tot ce are pe o lună. Cu cealaltă face mâncare și încearcă să le umple viețile de liniște și bucurie. De aici încearcă să strângă suficientă putere ca să se uite în ochii oricui încearcă să o judece fără să se pună o clipă în locul ei.
Angelica știe că a greșit. Dar i-au rămas copiii pe care și i-a asumat și nu i-a lăsat ai nimănui. De dragul cărora se trezește de dimineață și pentru al căror bine luptă cât e ziua de lungă. Merge la oricine are nevoie de curățenie și ajutor. Pentru că banii nu sunt îndeajuns niciodată. Cu apa se descurcă greu și nici cu lemnele nu stă prea bine. Dar nu se plânge. Se bucură pentru un acoperiș deasupra capului și pentru tot ce mai primește în plus.
Asemeni Angelicăi există sute de inimi care au nevoie de sprijin ca luminile să nu li se stingă și de copilării fără stigmatul sărăciei.
Fii omul care aprinde luminile în viețile lor!
Mulțumim!
Împreună înmulțim bucuria