Și s-au ținut de cuvânt. Au pus gogoșari și castraveți, borcan după borcan, până când s-au făcut 118. Iar în bucătărie au fost gogoșari, castraveți, mâini ude, miros de oțet și hărnicie cât pentru o armată. Echipa DS Smith în bucătărie nu seamănă deloc cu DS Smith la birou. Aici, uniforma e șorțul, arma e lingura de lemn, iar bătălia e cu timpul și cu capacele care nu vor să stea drepte.
Șapte oameni noi s-au alăturat. Primul contact cu voluntariatul l-au avut la „Cina cu folos”. Le-a plăcut atât de tare, încât au mai adus și alți colegi. Și azi i-am văzut râzând, povestind, gustând, strângând noduri la sfoară cu aceeași seriozitate cu care trimit rapoarte.
A fost ca un ritual, dar fără tăcere. Cu zgomot de borcane, cu râsete, cu mâini care lucrează împreună. Și deodată îți dai seama: nu murăturile sunt de păstrat, ci momentul acesta. 118 borcane mari au fost puse vineri. Dar mai importanți au fost cei 12 oameni care n-au plecat până nu au pus fiecare gogoșar la murat.
Împreună înmulțim bucuria!