Atunci când zâmbesc din toată inima și cu toată încrederea oamenii noștri sunt de nerecunoscut. Par dintr-o altă poveste. Aproape uitată. Când puteau fi oameni cu „drepturi” depline. Când zâmbetul nu le era pe jumătate, iar încrederea că mai poate veni ceva bun de la oameni, încă nespulberată. Mereu întâlnim oameni doborâți de tristețe. Cu inima în tolbă și ochi rugători.
Ca să nu le frângem și noi inima. Să nu mai audă încă o dată „nu se poate”, ” dacă ați fi venit mai devreme”. Oamenii noștri sunt lumină atunci când primesc dragoste. O vorbă bună. Și cu atât mai mult când au parte de îngrijirea dinților așa încât să nu le mai fie rușine cu ei înșiși. Să se poată uita în oglindă și sa nu mai vadă un om sfârșit. Voi le redați încrederea în oameni, le puneți zâmbetul pe buze acolo unde speranța dispare și schimbați vieți. Vă mulțumim!
Împreună înmulțim bucuria!
Mulțumim