Pe la zece fără ceva oamenii noștri erau deja în fața cantinei, cu mâinile în buzunare, ca să se încălzească și cu o răbdare pe care o capeți când viața te-a învățat să aștepți mult. Astăzi a fost prima zi de Crăciun. Ziua în care toată lumea merge „acasă”, unde mesele sunt pline iar scaunele se apropie mai mult unele de altele. Pentru 20 de oameni ai străzii, „acasă” a fost azi la Fundația Bucuria Darului.
I-am așteptat cu ciorbă caldă, sarmale, friptură, cozonac, prăjituri, cafea, căldură, dar mai ales timp. Au mâncat, au râs, au stat la masă împreună vreo două ore, fără grabă și fără frig. Au plecat cu pachete pentru următoarele trei zile, dar mai ales cu ceva ce nu încape în pungă: sentimentul că aparțin cuiva. De Crăciun, familia nu e doar sânge, e locul unde cineva îți spune: „stai, nu te grăbi”, „mai ia o farfurie”, „mai stai un pic”. Pentru oamenii noștri, noi am devenit familie, masa la care au avut loc, ușa care s-a deschis. Și dacă asta e deja tradiție, e pentru că există oameni care aleg, an de an, să nu-i lase singuri de sărbători.
Căciunul nu e despre ce avem pe masă, ci despre cine mai are loc la ea.
Mulțumim!
Împreună înmulțim bucuria!