Crăciunul se confundă adesea cu bunicul cel bun. Cel cu râs zgomotos dispus să stea la povești cu noi ore în șir fară să se plictisească. Care ascultă planuri, dureri și care poate să scoată din desaga un vis aproape de neatins.
E urechea care ascultă și căreia i se pare importantă fiecare dorință. Orice gând nastrujnic. De obicei poate duce ghidusiiile sau la cerere, poate aduce jucării asemănătoare celor trei saci din pod.
Pentru copiii din Holbav, Moșul a auzit nevoile lor încă de departe. Știa că pe lângă jucării, aveau cel mai mult nevoie de ghete să meargă la scoală, geci și dulciuri. Și mai apoi de jucării.
Pentru că educația și sănătatea sunt cadourile care pot schimba viitorul lor. Nu ca prin magie, ci cu muncă asiduă. Clădită în fiecare zi. Cu trezit la ora 5, mers prin pădure, înfruntat ursul și ajuns la scoală la ora 7.
Iar drumul spre casă tot două ore durează. Pentru că așa le-a fost lor dat să se nască. În mijlocul naturii, departe de sosea. Cu animale vii și adevărate, “de jucat” prin curte și păduri. Copiii-părinți pentru frații mai mici. Forțe care se trezesc cu noaptea în cap să astruce foamea animalelor și mai apoi să-și facă poteca până la scoală.
Pentru frig nu există scutire. Nici pentru zăpadă. Nici pentru ursul cu care se mai întâlnesc când merg pe poteca strâmtă kilometrii întregi prin pădure până la școală. Și cum 140 de copii nu sunt deloc puțini pentru Mosul cel bun, și-a chemat ajutoare cu care să clădească împreună Crăciunul acestor copii învățați cu greul.
A știut ce forte să pună în mișcare inimi suficient de generoase cât să cuprindă greul acestor copii și a reușit!
Mulțumim echipelor SCHAEFFLER, ATOS, SYKES, HERBAGETICA, doamnelor Gilda și Spiridon Nicoleta si domnului Welter care au făcut din Crăciun o sărbătoare a căldurii.
Mulțumim!
Împreună înmulțim bucuria!