Copiii fascinează întotdeauna. Prin prospețimea de a privi lucrurile, sinceritatea cu care își spun părerile, puterea de a-și construi un altfel de viitor dacă pot să viseze și delicatețea prin care știu să își reverse dragostea. Asta ne-au învățat copiii din Oituz pentru care Brașovul a devenit orașul lor de poveste iar #Cinacufolos motorul care le-a oferit șansa de a-l vedea pentru prima dată.

Am putea să vă povestim despre nerăbdarea lor de a pleca în prima lor excursie. Așteptând autocarul încă din zorii zilei. Tare tare de dimineață. Sau despre căldura părintelui profesor Goian – cu care s-au și jucat puțin de-a atenția și politețea folosind un iepuraș imaginar sau despre părintele profesor Olteanu Vasile care le-a povestit despre primele ore de școală românească.

Însă de departe cea mai tare experiență pe care au trăit-o a fost la Dino Parc în Râșnov. Un tărâm în care au putut să se piardă, aproape la modul practic, și să se simtă în largul lor. Unde ineditul, surpriza, libertatea și educația a fost la ei acasă. Setea lor pentru locurile de joacă special amenajate am simțit-o chiar și în parcul din făța cantinei, unde imediat s-au împrietenit cu copiii din vecinătate. Pentru ei nu există bariere. Jocul și bucuria poate fi împărtășit cu oricine, oricând.

A fost frumos și că ne-am plimbat seara prin Poiana Brașov. Niciodată nu au înserat într-un oraș cu atâtea lumini. Unde, în mod ciudat, nu se închide niciodată lumina. Asta pentru că orașul este o familie înstărită care nu e apăsată de facturi și nici nu șție cum e să stai pe întuneric. Aici totul a fost ca în poveste.

Însă adevărata dezvaluire, cea din spatele cortinei, a stat în gesturile lor mici, întâmplătoare, venite din adâncul inimii lor. Oriunde ai fi stat, nu puteai să nu le auzi bucuria. Frânturile de discuțiile dintre ei povesteau despre o lume nouă, puțin mai bună și mai colorată decât cea de acasă. „Ai văzut ce bun a fost sandvișul?” ” Și ție ți-a plăcut, nu?”

Iar la biserica Sf. Nicolae, din puținii lor bani de buzunar, leu cu leu, se adăugau într-o cutie unde scria mare donații pentru bolnavi. Un gest firesc, necerut de nimeni, venit din adâncul inimii lor. Puteau alege să nu o vadă. Erau atâtea frumuseți în jur de admirat însă ei sunt învățați și cu sărăcia și cu boala. Mulți dintre ei știu cum e să locuieșți în casă cu amândouă. Și mai știu ceva. Că sigur pe lumea există suferință mai mare ca a lor. Un gest ca o taină între ei și Dumnezeu într-un oraș unde nu cunoșteau pe nimeni.

La ieșire au dat de aceeași oameni care cer mereu milostivire noastră. Care deranjează și pe care îi ocolim de multe ori. Poate câteodată pe bună dreptate. Doar că ei, au dat din sendvisurile lor bune pentru că știu ce e foamea și să nu ai. Nu s-au întrebat dacă cel de lângă el are sau nu cu adevărată nevoie. Știau că ei aveau ceva care le place dar le prisosește și voiau să facă o bucurie. Iar lui Tanaca, i-au dat atenția pe care o cere mereu de la noi. L-au îmbrățișat și și l-au făcut prieten. Gesturi mici dar care vorbesc despre inima lor mare. La plecare ne-au înconjurat cu toată dragostea și ne-au mulțumit cum doar ei știu să mulțumească. Din adâncul inimii lor. O să le fie dor. Iar nouă și mai mult de bucuria acestei zile.

Mulțumim tuturor care au participat la #Cinacufolos și au făcut această excursie posibilă, chefilor care s-au dăruit, echipei Dino Parc Rasnov care le-a oferit intrarea gratuită, familiei părintelui Valentin de la Ojudla și doamnei Gabriela pentru răbdarea de a ne fi însoțit, părintelui Goian pentru alăturare și vouă că ne dăruiți astfel de momente.

Împreună înmulțim bucuria!