Cu toții așteptăm ceva. De multe ori pe cineva. Sau regăsirea cu noi, cei care eram odată fericiți. Poate de asta ne simțim, de multe ori, ca la confesionar  când mergem să înmulțim bucuria în drumurile noastre. Aici simțim cel mai bine că pungilor noastre le stă bine să fie pline cu dragoste și cu  vindecare.

De ce? Pentru că azi, la Comana de Jos, întrebându-i de nevoile pe care le au și cam ce le-ar mai trebui prin casă, am auzit că îi vor pe cei  de departe. Că au un dor pe care nu îl mai pot ostoi. Și am vrut să îl spunem mai departe ca să se audă în zare și să revină acasă. Și sănătate ar mai vrea. În rest, să poată ei să facă ceva pentru alții.Degeaba o întrebam pe Ioana ce i-ar mai trebui. Nimic. Nu știa de unde să zică, erau prea multe, prea dintr-o dată. Să muncească, să fie pe picioarele ei. Asta își dorea cel mai mult, însă acum are abia 16 ani. Așa am dat și de doamna Anca. 8 copii. De la câteva luni la 14 ani. Stătea în poartă și voia să își bucure copiii, pe care îi vedeam că nu mai pot de nerăbdare să scotocească printre dulciurile aduse. Știau să împartă, dar niciodată nu erau oricum îndeajuns. În rest, ne spunea cu demnitate că ei se descurcă cum pot și că nu îndrăznesc să ceară nimănui nimic. Sunt sănătoși și mulți. Cine mai are atâta bogăție? Iar ei, erau un caz fericit.

La alte uși am bătut și ne-au întâmpinat infirmități. Întâlniri prea rare cu soarele, cu verdele, cu viața care palpită pretutindenea. La ei totul sta în loc. Mișcat din când în când de câte un umăr și el obosit dar plin de iubire. Sau un picior bolnav dar care încă se mai mișcă spre deosebire de cel al soțului care a rămas nemișcat de ani buni. Ori tânărul de 36 de ani care s-a putut bucura de propriile picioare doar 20 din cei 36. Acum își crește nepoțelele care îi dau sens și bucurie că merg la școală.

Poate de asta fiecare drum e altul și fiecare întoarcere ne umple de și mai multă responsabilitate. Și de încredere. Că sunt oameni care ni se alătura și care ne dau speranța că putem face mai mult pentru cei pe care îi întâlnim. Mulțumim echipei Alka  fără de care pachețele din drumul nostru ar fi fost mai sărace și mai puține. Mulțumim pentru dulcele cu care reușim să mai alungăm norii din calea lor. Mulțumim mulțumim mulțumim!

Împreună înmulțim bucuria!