Acum un an, Camelia era judecătoare. 25 de ani a stat în sala de judecată, a analizat dovezi, a luat decizii grele, dar în ianuarie 2024 a intrat pentru prima dată pe ușa Căsuței Copiilor și de atunci, n-a mai plecat.De două ori pe săptămână – lunea și miercurea (uneori și vinerea) – copiii o așteaptă cu nerăbdare.
Dacă nu poate ajunge, anunță din timp, pentru că știe cât de mult contează pentru ei. Când o văd, ochii li se luminează, caietele se deschid, iar matematica și româna devin puțin mai ușor de înțeles.”Dacă măcar pe unul reușesc să-l ajut, e mare lucru.” Asta ne-a spus Camelia când am întrebat-o de ce a ales să rămână.
„Bucuria copiilor mă face să continui. Dacă ei se bucură că vin, înseamnă că fac ceva bine.”E greu să explici în cuvinte ce înseamnă un astfel de voluntar. Dar dacă ai vedea cum o îmbrățișează copiii la fiecare început și final de zi, ai înțelege.
Mulțumim, Camelia, pentru timpul, răbdarea și implicarea ta! Măcar copiii noștri vor fi puțin mai puternici datorită ție.
Împreună înmulțim bucuria!