Din oraș la sat nu a fost decât un pas. Pentru că sărăcia devine și mai atroce în lipsa educației, a
infrastructurii și lipsei locurilor de muncă. Am început cu satele care sunt în jurul Brasovului și am
ajuns până în Viscri, Oituz sau Miercurea Ciuc.
Am bătut la ușile lor mâncate de vreme și am văzut de multe ori cum arata sărăcia: o oală pe sobă,
puțină varză, o lingură de ulei și un borcan de pastă de tomate pus la scurs, peste. Să nu se
irosească nici măcar o picătură.
Si am completat cu cat de mult am putut decorul dezolant: alimente, sobe, lemne, masini de
spalat, rechizite pentru scolari, incaltaminte si chiar ateliere educative pentru copii.
