Am fost la Ojdula ca vestitori ai primăverii pentru #eroinelenestiute. Să le aducem în dar drept recunostință, produse speciale pentru ELE, dăruite cu toată inima din partea echipei Canam.
Le-am privit mâinile bătătorite de muncile câmpului și inimile care au dus suficiente necazuri. Le-am mulțumit că încă au rămas pe baricade. Cu mintea întreagă. Pline de nădejde și fără blesteme.
Aici am dat de #eroineNEstiute.
Una dintre ele este doamna Irina. O mamă care de 34 de ani nu s-a dezlipit nici o singură zi de fiul său. O luptă cât o viață de om, pentru faptul de a-și fi dorit un copil.
Născut prematur. Cu oase firave. Care de la vârsta de 13 ani și-a fracturat soldul și a rămas imobilizat. Apoi a făcut o tumoare pe creier. A orbit. Iar de mâncat nu poate decât pasat.
Și dacă merge doar până la farmacie, mamei gândul îi este tot acasă. Vrea sa îl știe bine. Și nimeni nu îl știe mai bine decât ea.
Ajutoare nu are de unde să primească decât de la mama ei, și ea destul de înaintată în vârstă. Frați nu are. Nici ea, nici soțul. O jertfă în fața căreia am rămas muți destule minute după ce am plecat. Un fel de moment de reculegere pentru trei vieți îngropate de timpuriu.
Însă, în toată această durere, am reușit sa aducem un zâmbet pe fețele lor. A #eroinelorNEstiute. Acea îmbrățișare și recunoaștere că nu au capitulat. Că sunt EROINE cu drepturi depline. Totul datorită vouă!
Mulțumim!
Împreună înmulțim bucuria!