De multe ori ne simtim împânziți de întuneric, urât, foame și frig. Însă chipurile celor care ne trec pragul ne amintesc de lumina pe care fiecare o caută în jurul său. Există o crustă a răului care ne închide ochii la frumusețea omului de lângă noi. Un văl care transformă tabloul în alb și negru, în bun sau rău. Însă, există momente în care sufletul irumpe ca un vlăstar care se bucură că a văzut lumina.

Așa e Iulia. Un copil cu copii. Un copil de 19 ani care a născut trei copii. S-a căsătorit la 13 ani. Pe mama a pierdut-o devreme. A rămas bunica să îi fie sprijin. Iar soțul a pierdut frâiele autocontrolului. Învingătoare au rămas violența, drogurile și jocurile de noroc. Așa că Iuliei nu i-a rămas decât curajul de a se desprinde și de a învăța cum e să o pornești în viață de una singură.

Când ne-a trecut pragul știam că a trecut prin multe. Privirea ei povestea despre toate prin care a trebuit să treacă. Deși timidă, voia să lupte pentru copii ei. Pentru binele lor. Nimic ostentativ. Doar că, picătură cu picătură, din zi in zi am înțeles din ce în ce mai mult teama și faptul că avea mai mult ca oricând nevoie ca noi să îi fim alături.
Am mers la ea acasă și i-am înțeles durerile.

Două cămăruțe. Una în care se îngrămădeau toți cinci: ea, bunica și cei trei copii iar alta, recent “amenajata” cu lucruri pe care le-a primit de la oameni cu suflet mare prin intermediul nostru. Erau înghețați și se încălzeau cu gunoaiele pe care, dacă aveau noroc, le găseau prin împrejurimi. Asta era durerea ei cea mai mare. Că trebuie să se lupte de una singură cu o iarnă nemiloasă.

Însă acestei dureri i-a urmat bucurie nesperată: o sobă pe care i-ați dăruit-o cu dragă inimă. Apoi, prin Guraliuc Alexandru&friends, am reușit să îi ducem și lemne pentru a trece de iarnă. Și nu sunt puțini cei care s-au alăturat.

Ea, în schimb, ne-a promis că o să facă cumva să se angajeze. Susținută, a reușit. Rămân multe de făcut, multe de ajutat. E încă în probă. Copiii sunt mici. Se îmbolnăvesc repede. Iar banii nu sunt niciodată îndeajuns pentru problemele lor. Și totuși, există speranța unui mai bine. Există o lumină la capătul durerilor. Acea întâlnire cu bucuria.

Mulțumim, dragii noștri, pentru ocazia pe care ne-o oferiți de a face binele. Mulțumim!

Împreună înmulțim bucuria!