Astăzi nu v-am scris de dimineață pentru că v-am știut în familie. Cu toți cei dragi in jurul mesei. Bucurându-vă unii de ceilalți. Iar pe ai noștri îi purtăm mereu în inimile noastre chiar atunci când cantina este închisă.
De asta nu puteam să ne bucurăm de Sărbătoarea Învierii fără ei. Pentru că mai ales acum își simt singurătatea ca pe un animal feroce. Se uită în jur și își văd universul pustiit de oameni și ocupat cu fericirea care la ei a ajuns prea puțin.
I-am chemat să ciocnim un ou roșu. Să le spunem că Hristos a Înviat. Și să auzim din sufletele lor răspunsul. Pentru că Adevărat a Înviat mai ales de dragul celor mulți, mici și neînțeleși.
Pentru cei marginalizați și desconsiderați. În care nimeni nu își mai punea speranța. Mulțumim pentru că ne ajutați în fiecare zi să le fim aproape.
Împreună înmulțim bucuria!