Pe strada Lungă din Brașov, într-o cameră veche care abia mai ține piept timpului, trăiește domnul Liviu, fost luptător al Legiunii Franceze, ajuns prizonier al propriului trup. Azi nu se mai poate mișca decât cu ajutor. La 62 de ani, viața lui pare desprinsă dintr-un film – cândva călărea munții și se ghida după stele în păduri, iar acum se luptă să urce pe o bicicletă medicinală, singurul lui aliat în lupta pentru supraviețuire.

Din 2020, de când i-am trecut pentru prima oară pragul, încercăm să-i fim sprijin acolo unde soarta i-a fost nemiloasă. Îi aducem o masă caldă, un pachet cu alimente, biscuiții TUC preferați și o mână de ajutor când viața îi pare imposibilă. Dar poate cel mai mare dar pe care îl primește e timpul – timpul de a mai visa că va fi din nou pe picioare, pentru copiii lui.De fiecare dată când îl ajutăm să se ridice de jos, să se așeze pe bicicletă, îl vedem cum se agață de speranță. Ne zice încet, aproape șoptit: „Nu vreau să renunț. Copiii mei încă au nevoie de mine.”
E greu să nu fii mișcat de lupta lui. Domnul Liviu e mai mult decât un om – e o lecție despre puterea de a nu renunța, chiar și atunci când totul pare pierdut.Când ajungi să-ți vezi visul doar în lumina unui colț modest de rugăciune, ai nevoie de cineva care să creadă în tine. Astăzi, acel cineva putem fi noi toți.
Împreună înmulțim bucuria!
Foto Dragos Lumpan