Lipsurile lor sunt de multe ori ascunse in spatele ușilor colorate. Ies ei în întâmpinare. Cu zâmbetul pe buze. Întrebând ce e cu noi de i-am căutat chiar pe ei.

Cei mici se bucură sincer și cu toată inima. Deși sunt timizi și toată bucuria o pun casă lângă casă pe desen.

In lumea lor fantastică lumea este un singur Împreună. Nu există diferențe. Nici foame. Nici frig. Nici mașini de gătit vechi folosite pe post de sobă. Nu înțeleg prea bine că frigul nu se găsește în orice casă. Așa au pomenit la ei acasă. Așa trebuie sa fie la toată lumea.

Oricum ca mama singură, care își crește trei copii nu ai timp de explicații nici de prea mult confort. Muncești zi lumină să ai ce pune pe masă. Și dai slavă cerului că îți trăiesc, sunt sănătoși și poți să îi strângi în brațe.

Bunica suplinește când poate venitul familiei. Când nu e depășită de propriile greutăți. S-au bucurat de soba cea nouă că de un nou început. Al unei ere fără frig. Cu speranța unor prăjituri bine făcute în cuptor.

Mulțumim !

Împreună înmulțim bucuria!