Intrăm în cantină. Toți sunt deja așezați nerăbdători la masă, cu mult înainte de ora anunțată. Cu dejunul luat, așteptând îmbarcarea. Mulți dintre ei cu dușul gata făcut încă de ieri, pregătiți de începutul poveștii. Alții la duș, căutând cele mai bune haine pentru drum. Se amestecă printre voluntari și deja nu mai par două lumi diferite. Bucuria omogenizează și estompează diferențele. Ascultă cuminți detalii legate de plecare: nu facem mizerie, nici în mașină nici pe unde mergem, nu părăsim grupul și … nu ne însușim bunurile altora.

E zi de sărbătoare pentru ei. E ziua când vor părăsi Brașovul să vadă cel mai frumos drum din România-Transfăgărășanul. Ziua în care au făcut “Pasi spre normalitate” gata echipați, cu veste pentru a îndura mai bine frigul, datorită vouă, cei care ați alergat la Brasov Heroes pentru ei. Pentru că, într-adevăr, contextul schimbat ni i-a dezvăluit ca fiind alții. Mult mai puțin agresivi, mai manierați, cu multe zâmbete de împărțit. Generoși unii cu alții. Oameni normali care știu să se poarte. Însă etichetele și lipsa exercițiului îi erodează. Acum au îmbrăcat alte haine, sunt oameni noi. Între munți nu știe nimeni că ei nu sunt ai lumii, ci sunt ai străzii. Pot juca rolul oamenilor intrați în rândul lumii. Munții au aceeași frumusețe de împărțit pentru toată lumea. Ei au văzut frumusețile naturii, noi le-am văzut frumusețea lor. Frumusețea pe care o respirau când erau tratați ca oameni normali. Când nu trebuiau să înfrunte priviri dezgustate ori frica celorlalți de a fi deposedați de bunuri.

Au fost pentru o zi turiști. Au pus întrebări. S-au minunat. Și-au comparat amintirile altor locuri, de mult uitate, cu o frumusețe actuală, tangibilă și dăruită lor. Așa se transpun la noi din când în când basmele în realitate. Iar Lidia ( Lidio pentru cunoscători) și-a intrat în rol de Albă ca Zăpada înconjurată de mai mult de 7 pitici. La numărătoare nouă ne-au ieșit 20. Cu tot cu voluntari am fost 36. Însă printre noi l-am avut și pe Înțelept, și pe Bucuros, și pe Morocănos. Cu Hap-Ciu, Rușinosul, Mutulică și Somnorosul ne-a fost puțin mai greu să îi urnim din loc, însă până la urmă toată lumea a fost în formă maximă.

Iar Albă ca Zăpada ne radia de bucurie. Lidia, cea care îi vede zi de zi, le oferă ceai, mic dejun, haine, prosoape, săpun și tot ce au ei nevoie, își ia bucuria fiecărei zile din interacțiunea cu ei. Le vede căderile și ridicările zilnice. Implicarea și strădania lor de a deveni oameni ca noi, toți ceilalți. Doar că lor le este ceva mai greu. Obstacole mici pe ei îi pot dărâma. Iar o sticlă de spirt nesupravegheată poate fi o întreagă provocare. Însă, în fapt, fiecare zi în care ei reușesc să supraviețuiască străzii devine o victorie.

Si…revenind la poveste, Albă ca Zăpada și-a văzut “piticii” cum nu se poate mai fericiți. Iar ea, radia ca un soare pentru un asa tablou. O experiență pe care nu o vor uita prea curând, suntem convinși.
Voluntarii noștri, nici ei nu au dezamăgit, au fost la înălțime (atât la propriu cât și la figurat) și întotdeauna atenți să nu lipsească nimeni. Am vrut să fim în tihnă și să ne bucurăm unii de alții, că într-o mare familie, de asta am oprit doar pe Transfăgărășan și la mănăstirea Sâmbăta de Sus. Mulțumiri Fundația Comunitară Brașov pentru proiectul Brașov Heroes, ambasadorilor care au alergat pentru cauza noastră: Anghelescu Dana, Alexandra Brînză, Mihai Harhoi, Lia Beschi, Ruxandra Munteanu și lui Guraliuc Alexandru atât pentru faptul de a ne fi amabasador cât si pentru mobilizarea prietenilor care au donat haine și încălțăminte pentru această ocazie! Mulțumim! Mulțumim! Mulțumim!

Iar dacă v-ați întrebat vreodată cum miroase bucuria, vă spunem noi: a normalitate.

Împreună înmulțim bucuria!