Gabi ne povestește normalitatea casei lor: mama merge la lucru iar el rămâne de rând la făcut mâncare și curățenie. Nu s-a transformat însă într-o dădacă veritabilă. Asta pentru că frații lui mai mici știu deja să își poarte de grijă. Iar el mai pleacă, atunci când se ivește ocazia, la lucru, cu ziua, pe santier.
Îi mai ia puțin din greutatea pe care o are un singur salariu care crește trei copii. Pentru că știe cum e să nu ai nici măcar o coajă de măr din care să îți ostoiești foamea. Pâinea era deja în lux pe atunci. Nu au fost multe zile la rând însă i-au rămas adânc în inima. Își dă seama ce noroc au avut cu mama care le-a fost mână de fier și inimă caldă care i-a modelat.
Le-am trecut pragul și am găsit 3 băieți cuminți și educați cum trebuie. Mezinul, Denis, a luat premiul întâi și are o pasiune: îi place să se dea cu rolele. Știe scheme dar nu poate avansa pentru că nu are echipament potrivit. Nici genunghere, nici cotiere, nici cască. Ne-a explicat cam cum ar trebui sa fie rolele lui sa poată avea încredere sa încerce mai mult: să aibă rulmenții buni, roțile groase și frână bună. Însă e mulțumit și cu ce are.
În parc, se uită cu jind la cei care fac parte din club. Când îi vede se bucură că își mai poate îmbunătăți schemele doar privindu-i de departe. Oricum, dintr-un singur salariu clubul sportiv rămâne doar vis. Mama lor a crescut 10 copii. I-au mai rămas doar 3 în bătătură iar unul plecat prea devreme dintre noi. I-au rămas tablourile ca să îi mai ostoiască dorul și să îi mângâie durerile.
Astăzi mama lor era la muncă și era o bucurie. De un an de zile le e ceva mai ușor. Banii nu sunt mulți dar se străduiesc să fie în rândul lumii. Azi v-am prezentat normalitatea, care atunci când ești părinte singur, este cel mai greu țel. Iar Luminița l-a atins. Îi suntem recunoscători pentru grija, iubirea și atenția constantă pentru educație pe care a avut-o atâția ani pentru cei 10 copii.
Felicitări!
Împreună înmulțim bucuria!