Oameni fără etichetă, dar cu povești care dor.Cine sunt oamenii care ne trec pragul? Dacă i-ai vedea pe stradă, poate ai spune „un om al străzii”, „o bătrână singură”, „o mamă cu prea mulți copii”, „un om rămas fără nimic”. Dar adevărul e că niciun om nu poate fi redus la o etichetă. Fiecare vine cu o poveste care, de cele mai multe ori, doare.Unii și-au pierdut serviciul și pensia e încă departe.
Alții sunt bolnavi și cheltuielile i-au îngenuncheat.Sunt părinți singuri care trag de fiecare leu, bătrâni neputincioși care și-au făcut curaj să ceară ajutor, oameni care au avut studii superioare și o viață „normală”, dar un necaz i-a lăsat fără sprijin. Și sunt și aceia care vin cu mult prea multă rușine, cu privirea în jos, pentru că nu și-au imaginat niciodată că vor ajunge să ceară.Noi? Îi ascultăm. Le aflăm povestea, încercăm să le redobândim drepturile, le oferim o masă caldă, o vorbă bună, un sprijin.
Nu întrebăm „De ce ai ajuns aici?” ci „Cum te putem ajuta să mergi mai departe?”Pentru că oricine poate avea nevoie de ajutor la un moment dat. Și cel mai greu e să-l ceri. Noi suntem aici pentru cei care au nevoie – mai ales pentru cei cărora le e teamă sau rușine să spună asta.
Împreună înmulțim bucuria!
Foto Dragos Lumpan