Există un fel de activitate care nu se vede. În care pitim toate durerile auzite, facem rapoarte, căutăm soluții și scriem evaluări. Partea activă la care lucrăm zi de zi atunci când ne întrebați dacă oamenii pe care noi îi ajutăm fac și ei ceva. Sau dacă facem noi ceva mai mult pentru ei decât să le întindem peștele.

Adriana și Mihaela le pregătesc undițele. Țin evidența buletinelor care trebuiesc făcute, a pensiilor care nu au venit încă, a ajutorului social care nu a fost cerut niciodată. Tot ele încearcă să le găsească un loc de muncă în funcție de abilitățile lor. Cu ele se întâlnesc prima oară cei care cer ajutor.

Se înarmează cu un teanc de hârtii ce trebuie completate și le scriu povestea așa cum avem nevoie ca să rămânem acreditați. Pentru că fiecare suflet din cele 500 are în spate câte un dosar cu șină. O identitate la care se pot întoarce mereu când o pierd pe drum. Aici își au copii după actele importante, parcursul lor și ce au făcut pentru asta.

Două inimi care se întâlnesc cu durerea în fiecare zi și care nu și-au pierdut bucuria. Datorită vouă, care credeți că nu e totul pierdut.

Mulțumim!

Împreună înmulțim bucuria!