„Dragă jurnalule,

Îmi tot răsună în minte vorbele mamei: «Oare avem cu ce să-i luăm caiete și creioane?»

Când citesc, nu mai aud ploaia pe acoperiș. Nu mai văd gălețile puse sub locurile unde curge apa. Nu mă mai gândesc că tata o să-și frământe iar mâinile că n-are cu ce să mă trimită la școală.

Vreau să devin cineva. Știu că trebuie să învăț ca să nu-i mai văd pe ai mei cum se uită lung la mine în fiecare dimineață, cu gândul dacă au cu ce să mă crească. Am muncit toată vara: am strâns fructe de pădure, ciuperci, am strâns fân, dar banii s-au dus pe pâine, ulei, săpun și pe ce mai trebuia în casă. N-a mai rămas nimic pentru școală.

Anul trecut, oamenii de la fundație ne-au adus rechizite. Am avut tot ce mi-a trebuit și nu m-am simțit mai prejos. Sper să vină și în toamnă. Mi-ar fi foarte greu fără ele.

Nu mai vreau să-i văd pe ai mei plini de griji și să pot merge la școală cu ghiozdanul pregătit, cu inima împăcată că sunt și eu ca ceilalți. Că pot să-mi fac un viitor.”

Viorel are 12 ani. Scrisoarea de mai sus e fila lui de jurnal.

„Împreună susținem educația” înseamnă ghiozdane și rechizite pentru copiii ca el, atât din Brașov, cât și din satele din împrejurimi.

Donează pentru rechizite, adu la sediul fundației un ghiozdan gata echipat sau rechizite noi. Fiecare gest se transformă într-o șansă reală de a merge la școală și de a visa mai departe.

Împreună înmulțim bucuria!