În prima zi de Paște, când ne strângem în jurul mesei cu cei dragi aproape și casele se umplu de lumină, sunt și oameni pentru care această liniște nu mai are unde să se așeze. Pentru ei deschidem, ca în fiecare an, ușa cantinei, ca pe o continuare firească a unei povești care durează de 12 ani. Aici vin nu doar pentru un prânz cald, ci pentru un loc la masă, pentru oamenii care să le răspundă la „Hristos a înviat!”.
De multe ori sunt aceiași oameni, care au bătătorit drumul spre fundatie și știu că aici pot să-și lase, măcar pentru o clipă, poverile. La fundație pot spune ce-i apasă fără să fie grăbiți, judecați sau uitați. Și, poate cel mai important, știu că aici nu sunt singuri. În timp, am devenit familia lor care mai pune o farfurie în plus la masă și care mai stă măcar puțin de vorbă cu ei.
Și toate acestea există datorită vouă, celor care ați ales să fiți aproape și ați înțeles că binele nu se face doar de Sărbători, ci cu gesturi repetate, zi după zi. Vă mulțumim că sunteți parte din această lucrare și că aveți grijă de cei care nu mai au un „acasă”.
Hristos a înviat!
Împreună înmulțim bucuria!