„Da’ nu vreau nimic acuma, înțelegi? Vreau doar sa mă asculte cineva”. Alexandru, 45 ani.
Iar rugămintea i-a fost îndeplinită. Una dintre colegele de la asistență socială i-a ascultat toată durerea pe care noi nu o puteam trata. De obicei, soluțiile le căutăm împreună. Punem destule întrebări și vedem ce e de făcut după ce trece durerea. Ne străduim să mutăm omul din fața noastră din statutul de victimă în om care acționează.
Uneori omul care ne cere ajutor are nevoie doar să-și audă gândurile zise cu voce tare. Să știe că e auzit de alt om și să își caute răspunsurile singur. Alexandru a revenit în câteva zile cu soluția și cu planul pe termen lung, avea nevoie doar de o persoană pe care să o simtă aproape. Datorită vouă, ușa cantinei noastre rămâne permanent deschisă: fie pentru o vorbă bună, fie pentru un pachet de mâncare ori soluție la problemele care par de netrecut.
Mulțumim!
Împreună înmulțim bucuria!