Cât de greu poate fi să te pui pe picioare, atunci când puterile îți sunt pe sfârșite? Când ieși din orfelinat, fără familie, iar mintea (poate) îți joacă feste? În 20 de pași, deloc simpli: 1. Afli de un loc unde poți cere ajutor; 2. Te străduiești să găsești adresa; 3. Ajungi...
Citeste mai mult...
„Da’ nu vreau nimic acuma, înțelegi? Vreau doar sa mă asculte cineva”. Alexandru, 45 ani. Iar rugămintea i-a fost îndeplinită. Una dintre colegele de la asistență socială i-a ascultat toată durerea pe care noi nu o puteam trata. De obicei, soluțiile le căutăm împreună. Punem destule întrebări și vedem...
Citeste mai mult...
„Nu vreau decât o îmbrățișare” ne-a spus astăzi G. încă din tocul ușii. Nu pentru mâncare a venit, ci pentru apropiere. Pentru acasă voia jucării de pluș, pentru momentele când pereții o vor strange iar singurătatea va deveni feroce G. nu a avut binecuvântarea unei familii. În copilărie, dragostea...
Citeste mai mult...
Ei miros a altfel de tămâie. Au o scară a succesului inversată. Fiecare zi în care supraviețuiesc e un câștig. Fiecare râs din toată inima e tot ce le-a mai rămas din adâncul amarului. Iar fiecare strigăt după ajutor, poate să fie ultima sforțare de luptă. E greu să...
Citeste mai mult...
Munca îi pune pe linia de plutire. Le da sens și sentimentul că sunt utili. Și, mai ales, că pot întoarce binele pe care îl primesc zi de zi. Așa că ne cer să îi punem la treabă. Fie să șteargă geamurile, să sorteze legumele sau să măture în...
Citeste mai mult...
Cărțile de identitate reprezintă pentru oamenii străzii șansa unui acoperiș. Iar pentru cei care nu au un loc unde să își plece capul, măcar un nume și un prenume recunoscut unanim de lumea întreagă. Biletul lor către lume. Cârligul cu care se agață de normalitate. Și cum ai...
Citeste mai mult...
